De cate ori se apropie o excursie impreuna cu participantii la cursul de fotografie, clasa se umple de energia amestecata cu nerabdare. Locurile cele mai frumoase pe care le cunosc, locurile cu mare potential fotografic, dar in acelasi timp cat mai variate ca relief devin destinatiile cursantilor pentru practica.
In weekendul 14-15 mai 2016 am fost alaturi de Grupele 44 si 45 ale Cursului de Fotografie – RGB Photography in turul Dobrogei. Un maraton fotografic de 800 km pe un taram aparte, la mijlocul lunii mai – minunatul hotar dintre primavara si vara dobrogene.
Oricand vei dori sa vezi o parte de Romanie frumoasa si diferita, iti propun acest traseu: Bucuresti – Calarasi – traversarea cu bacul de la Chiciu la Ostrov – Popas la Manastirea Dervent – Popas la Muzeul Arheologic Adamclisi – Tropaeum Traiani din Adamclisi – Negru Voda – 2 Mai – Vama Veche – Plaja Corbu – Complexul Muzeal Histria – Cetatea Histria – Cetatea Enisala – Bucuresti.
Ai nevoie de camera foto si trepied (in primul rand) si apoi: autoturism, haine de vara, de primavara ploioasa, de teren accidentat si costum de baie (doar daca nu te poti abtine pentru ca timpul pentru plaja va fi extrem de redus). Indiferent cate carduri foto si baterii pentru camera crezi ca iti vor trebui, ia mai multe. Ai grija sa ai mereu suficient carburat si provizii pentru ca magazinele si benzinariile sunt rare pe aceasta ruta. Iti propun sa te odihnesti cat poti in zilele anterioare pentru ca excursia incepe sambata la rasarit si se incheie la duminica la miezul noptii.
Mai stii entuziasmul din copilarie cand urma sa pleci intr-o aventura? Cand te uitai insistent la ceas, la harta, la rucsac si momentul plecarii venea atat de greu? Nelinistea, bucuria, pulsul? Daca nu, e cea mai buna ocazie sa iti reamintesti.
Intalnirea la o benzinarie din Bucuresti, incolonarea celor sapte autoturisme si drumul pana la bac, sunt acomodarea cu drumul, acomodare care nu prevesteste inca nimic din ce urmeaza.
Calatoria cu insula motorizata, fotografiile din cabina capitanului, strigatele de pasari sugereza ca totul se va schimba. Strangem gripul camerei in mana, fara sa fim siguri daca sulitele soarelui pe Dunare trebuie fotografiate sau contemplate. Pe malul celalalt al apei, la cateva sute de metrii de la coborarea de pe bac, fotografii primesc cel mai cald bun venit: palcuri de maci leagana in adierea vantului cel mai pur rosu al verii.
Drumurile line, cu mici diferente de nivel, lanurile de grau, satele rare si relieful tipic ne incanta, insa ceea ce atrage cu adevarat atentia si invita la visare, sunt norii. Mari, tridimesionali, imprastiati pe suprafete nesfarsite, vii, in dinamica si relatii complexe, pensuleaza intinsele lanuri cu tuse de soare si lumina difuza. Daca ai senzatia ca l-ai zarit cu coada ochiului pe Turner sau pe Caspar Friedrich sau pe John Constable urmarind spectacolul de deasupra, nu iti face griji. E cel mai firesc loc in care s-ar putea afla fiecare din ei.
Muzeul Arheologic Adamclisi, care adaposteste numeroase vestigii arheologice descoperite in cetate, este bine luminat de ferestrele uriase.
Daca vei avea norocul unei zile senine cu nori albi razleti, Tropaeum Traiani cu finisajul sau luminos te va impresiona mult mai tare.
Mare grija la compensarea expunerii in astfel de situatii, dar tu stii deja.
Drumuri lungi si line, viraje ample, lanuri si paduri si stanca dobrogeana. Sate in sarbatoare, lacuri si culori oglindite. Pentru un fotograf este o excursie de o saptamana, nu de doua zile, si a trebuit sa renuntam la multe tentatii fotogenice pentru a putea parcurge traseul propus.
Vama Veche, cea neschimbata si totodata in permanenta transformare participa si ea cu o surpriza la calatoria noastra: o furtuna scurta si intensa la apus, in care contactul cu lumea marina a fost total cand am stat cu picioarele in apa marii si cu restul corpului in furia ploii.
Seara, cantece, lampioane, nisip si miros de mare fara de ceas si fara de hotar.
A doua zi o Vama linistita si calda face cu atat mai dificile pregatirile pentru treseul ce urmeaza.
Cei care isi mai amintesc linistea si pustiul Vamii din anii nouazeci le cauta acum in alte parti. Noi le-am gasit pe plaja Corbu, unde din pacate nu am putut ramane mai mult de cateva zeci de minute.
Fotografii sunt de multe ori in situatia sa se intrebe daca intr-un anume loc este permisa sau nu fotograferea. Din acest punct de vedere numai vesti bune. In fiecare dintre locurile in care am mers nu au existat restrictii. Muzeul Histria este un spatiu luminos, care le va smulge un zambet pasionatilor de ISO 100 si 200.
Ruinele cetatii Histria, intemeiata in 657 I.C, cel mai vechi oras atestat pe teritoriul de astazi al Romaniei, in duminica in care am vizitat-o era napadita de maci si ciulini infloriti. Un specatacol de pete rosii, violet si verzi, insufletite intr-o incinta bruna si patinata sub cupola cerului de un albastru perfect, tulbura gandurile fotografului dintr-ale istoriei intr-ale esteticii.
De aici, Cetatea Enisala nu este chiar la o aruncatura de bat. Si e o capcana sa zabovesti la masa pentru ca poti rata o frumoasa experienta: apusul la Enisala.
Noi am ajuns la timp. Ruinele in sine sunt mai modeste decat altele, insa locul e magic. Privelistea de jur imprejur, relieful pe care il poti cuprinde dintr-o privire si geometria din jurul ei, merita fiecare clipa si fiecare click.
Nu astepta in interiorul cetatii sa apuna soarele, ci priveste-o contre-jour, de pe dealul vecin.
Odata cu crepusculul ne-am strans mainile si am pornit spre casa. Calmul din masina spunea totul despre transformarile din noi. Linistea fiecaruia era muzica imaginilor si emotiilor de care ne-am intors atat de incarcati.
