Aceeasi excursie bate la usa, insa in alt anotimp si cu alta grupa de fotografi.
– Hai la mare! Vom strabate Dobrogea de la sud la nord.
Cineva ma priveste intrebator, apoi imi spune:
– Dar cum va fi vremea?
– Nu incerc sa aflu. Fiecare fenomen meteo are farmecul sau, deci va fi oricum frumoasa.
Am plecat pe ploaie. Am traversat cu bacul spre Ostrov urmarind stropii care desenau cercuri pe toata suprafata Dunarii. Am luat la rand obiectivele propuse. Primul, Muzeul Arheologic Adamclisi.
Un edificiu luminos, care trebuie neaparat vizitat pentru a putea intelege corect evenimentele, evul si figurile cu rol determinant pentru monumentul din vecinatate – Tropaeum Traiani. Acesta reprezinta urmatorul nostru popas cultural. Constructia triumfala am gasit-o sub pleasna ploii si biciul vantului, iar acelasi ghid entuziast si bine informat de data trecuta ne-a intampinat si explicat istoria constructiei.
Pentru fotograful boem, una din opririle firesti pe litoralul romanesc este in Vama Veche. Un loc plin de neasteptat, care de aceasta data ne-a facut surpriza la care ne asteptam mai putin si pe care ne-o doream cel mai tare. In clipa in care am pasit pe nisip norii s-au risipit si a aparut soarele. Un bun venit cu atat mai valoros cu cat incepusem deja sa integrez muzical in mintea mea ritmul stergatoarelor pe parbriz.
In fiecare dintre aceste excursii eu sunt personajul necrutator care tine ceasul. Daca timpul ar fi paine, ma si vad cum tai cu un cutit zimtat felii de diverse grosimi din ziua care incepe, cu grija sa nu scap firimituri de secunde printre degete.
Spre seara Constanta ne reintroduce in mediul urban, cu arome si culori.
A rezista tentatiei de a fotografia orasul noaptea e o forma de eroism, iar noi nu suntem eroi, suntem doar fotografi. De aceea am strigat adunarea, cu trepied, camere si haine calduroase pentru a petrece miezul noptii in centru.
Cu o echipa odihnita am pornit a doua zi spre plaja Corbu, un loc in care, daca faci abstractie de ramasitele industriale din departare, senzatia de taram primordial te insoteste pretutindeni.
Ce fac mai multi fotografi intr-o zi insorita pe o plaja pustie? Pornesc o sedinta foto spontana!
Spre seara pasii, ne poarta pe cararile Histriei, pentru a intipari si mai tare sentimentul de arhaic si de nesfarsit. Atat cetatea cat si Muzeul Arheologic spun povesti despre lumi si vremuri greu de suprapus peste constiinta smartphone a ochiului si inimii moderne.
La apus discreta Enisala tine piept ultimelor raze exact in clipa in care am pasit pe treptele cetatii.
Sunt aceiasi 900km din primavara, parcursi alaturi de cursantii Grupelor 44 si 45 ale Cursului de Fotografie – RGB Photography. (citeste mai mult…)
Sunt aceiasi 900km din vara, parcursi in compania cursantilor din Grupa 46 a Cursului de Fotografie – RGB Photography. (citeste mai mult…)
Insa fiecare kilometru, fiecare piatra si fiecare nor sunt altfel. Pentru ca noi si lumea si vremea si vremurile ne preschimbam permanent.
